E V A N G H E L I A

 ?In adevar, daca vine cineva sa va predice un alt Isus ? sau o alta Evanghelie?? (2 Cor.11:4).

         Intrucat sectele infatiseaza si venereaza un alt Isus ( o alta Trinitate), ca o consecinta fireasca, ele denatureaza Evanghelia.  Sectele propovaduiesc un Isus incapabil sa ne mantuiasca, strecurand pe furis  erezii nimicitoare, tagaduind pe Stapanul care I-a cumparat ( 2 Petru 2:1).

Pe langa faptul ca propovaduieste si urmeaza un dumnezeu fals, o a doua trasatura distinctiva a unei secte  este ?evanghelia? ei falsa, prezentata de obicei in unul din urmatoarele moduri:

1.      Prin tinerea poruncilor si respectarea legii ne castigam dreptul la viata vesnica.

2.      Printr-un amestec fatal de har si fapte, sau mai exact, confundand justificarea cu sfintirea.

3.      Spunand ca nu este necesar sa fie impacata mania lui Dumnezeu; se considera ca omul este deja divin sau mantuit, deci nu-I ramane nimic altceva de facut decat sa-si dea seama de aceasta.

Pavel ne previne cu fermitate:?Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o alta evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos? (Gal. 1:6,7).

In Romani 10:1-5, Pavel ne arata esenta problemei: ?Fratilor, dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru IsraelitI, este sa fie mantuiti. Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere: pentru ca, intrucat n-au cunoscutneprihanirea , pe care o da Dumnezeu (standard Mat.5:48, 1 Pet. 1:15-16), au cautat sa-si puna inainte o a lor insasi si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu. Caci  Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea? (Mat. 5:17; 1 Cor. 1:30;  Rom.4:24).

 Crestinul trebuie sa inteleaga ca mantuirea inseamna ca Dumnezeu il considera pe om indreptatit justificat: si aceasta se infaptuieste in intregime prin harul lui Dumnezeu, prin credinta noastra in lucrarea ispasitoare a lui Hristos, pentru binele nostru.

Harul si faptele sunt incompatibile, dupa cum spune Pavel: ?SI daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel harul n-ar mai fi har? (Rom. 11:6).  ?Caci prin har atI fost mantuitI, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu? (Efes. 2:8-9). ?SI voi, prin El, suntetI in Hristos Isus. El a fost  facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare? (1 Cor. 1:30). ??am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotitI neprihanitI prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii? (Gal. 2:16).

 Isus Hristos a facut ceea ce noi, pacatosii, nu am fi putut face pentru noi insine: intreaga Sa viata a trait-o in totala supunere fata de Dumnezeu; apoi SI-a oferit viata fara de pacat, lasandu-se rastignit pe cruce, pentru ispasirea pacatelor noastre (fiind facut pacat pentru noi), platind datoriile noastre, ale pacatosilor. Aceasta este Evanghelia ( sau Vestea cea Buna) revelata (descoperita) noua prin Biblie.

?Mantuirea? aceasta ne este data noua, pacatosilor, numai prin har (un dar fara plata pentru noi, cei supusi pacatului) prin credinta in lucrarea desavarsita a lui Hristos.

Faptele sau respectarea Legii si harul se exclud reciproc: ?Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii ?? (Rom. 3:20). Celui ce lucreaza, plata cuvenita lui I se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, iI este socotita ca neprihanire? (Rom. 4:4-5).

Omul este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, fie ca merita (prin supunere totala - fapte) fie ca nu (dar este socotit neprihanit prin harul divin).

Este extrem de important de retinut ca mantuirea prin har si numai prin har, prin credinta in Hristos, ne da dreptul din punct de vedere legal, dar in ultima instanta si practic, de a ne afla la dreapta lui Dumnezeu in Imparatia Cerurilor.

?Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram mortI in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har suntetI mantuiti). El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus? (Efes. 2:4-6).  ?multumind Tatalui, care v-a invrednicit sa avetI parte de mostenirea sfintilor , in lumina. El ne-a izbavit de sub puterea intunericului , si  ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor? (Col. 1:12-14).

 TOATE CELE DE MAI SUS PE CARE DUMNEZEU LE-A FACUT PENTRU PACATOSUL CARE CREDE IN HRISTOS SI FAPTUL CA VERBELE SUNT LA TRECUT, EXPRIMA ACTIUNI TERMINATE IN TRECUT.

           Este evidenta incompatibilitatea dintre invataturile sectante cu privire la mantuirea prin faptele noastre si Evanghelia crestina a harului. Dar, mult mai periculos este acel subtil amestec de fapte si har, care reprezinta un fals, o contrafacere.

Numeroase grupari cum ar fi, biserica romano-catolica, majoritatea bisericilor lui Hristos, majoritatea bisericilor adventiste de ziua a saptea, mormonii, armstrongistii,  infatIseaza aceasta in diferite feluri. Primul lucru pe care il fac este sa sustina ca ?mantuirea depinde de faptele pe care le faci ca sa obtI acel har.?

Invatatura lor urmeaza modelul de mai jos:

1.      Crede   

2.      Pocaieste-te

3.      Marturiseste sau frecventeaza biserica

4.      Boteaza-te pentru a primi iertarea de pacate

5.      Asculta poruncile

            Se citeaza de obicei versete ca Evrei 5:9; Faptele Ap. 2:38; 1 Petru 3:21; Iacov 2:14-26; Apoc.20:13; Matei 7:21; 2 Tes. 1:8; Rom. 2:5-8. (De aceste pasaje si de altele ne vom ocupa mai tarziu).

Cum raspundem?  Daca il accepta pe Isus ca Mantuitor, dar spun ca trebuie sa fii botezat in apa pentru a fii mantuit. Atunci cat de semnificativa este aceasta ?acceptare??  Pentru a raspunde trebuie sa intelegem:

(1)    CE SPUNE PAVEL DESPRE EREZIA IUDAICA DIN GALATIA;

(2)    DEOSEBIRILE CLARE DINTRE INDREPTATIRE, SFINTIRE SI SLAVIRE IN MANTUIRE

(1)    EREZIA  IUDAICA  DIN  GALATIA

             In Galateni 1:6-9 Pavel ii mustra pe cei ce-l parasesc pe Dumnezeu, pentru o alta evanghelie, contrara Evangheliei harului lui Dumnezeu (cf. Fapt. 20:24). Mesajul acestor eretici care sustineau doctrina iudaica (Pavel iI numeste ?fratI mincinosi? 2:4) , este prezentat pe scurt in Fapte 15:1-5 si combatut in Galateni.

Dusmanul impotriva caruia lupta Pavel se contureaza foarte clar din aceasta Epistola. Pavel combate doctrina conform careia  omul isi poate castiga mantuirea, cel putin partial (adica sa fie drept inaintea lui Dumnezeu) SUPUNANDU-SE legii lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, omul este JUSTIFICAT (INDREPTATIT) INAINTEA LUI DUMNEZEU PRIN CREDINTA SA SI PRIN FAPTELE SALE, sI nu doar prin credinta sa in lucrarea desavarsita a lui Hristos.

In acest punct unele secte incearca sa ocoleasca limbajul biblic facand distinctie intre Legea morala a lui Dumnezeu (legea mozaica) si pazirea poruncilor lui Hristos. Dar Legea lui Dumnezeu este una si aceeasi, fie ca vine prin Moise, fie prin Hristos (care este Dumnezeu). Poruncile lui Hristos nu erau mai neinsemnate decat ?Legea lui Moise?. Hristos a zis: ?am venit nu sa desfiintez, ci sa implinesc Legea?. (Mat. 5:17,18-48; 22:36-40; Rom.7:12; 3:31; 1 Cor. 9:21).

O conceptie generala gresita este aceea ca Legea a fost rastignita pe cruce. In Efeseni 2:14-16 se spune ca Hristos a pus pe cruce oranduirile Legii si vrajmasia ei (adica pedeapsa si domnia de sub blestemul ei).  Acest lucru se comfirma si in Rom. 3:20 -  Rom. 4, in care se demonstreaza  ca Avraam care a trait cu sute de ani inainte de Moise a fost mantuit fara faptele Legii, numai prin credinta sa. De asemenea, legea morala este scrisa pentru totdeauna in inimile noastre (Evr. 8:10; 9:14-17; Ezec. 36:25-28). Noua functie a legii este sa ne indrepte in continuare inspre Hristos, care este viata si puterea noastra, dar Legea este modelul chipului lui Isus (Dumnezeu), pe care ni-l insusim prin sfintire. 

Iudaistii erau de acord cu Pavel in multe privinte:

                   Isus a fost Mesia;

                   Isus a fost Dumnezeu;

                   Isus a inviat trupeste din morti.

EROAREA LOR A CONSTAT IN FAPTUL CA EI CREDEAU CA OMUL, PENTRU A SE MANTUI, PE LANGA CREDINTA IN LUCRAREA LUI DUMNEZEU TREBUIE SA MAI FACA CEVA (SI ANUME, SA SE SUPUNA LEGII, CEL PUTIN PARTIAL). Ei credeau ca mantuirea vine partial prin harul lui Dumnezeu si partial prin meritul omului (sau prin pazirea poruncilor).

Tipul anumit de supunere fata de Lege pe care ei puneau accentul era circumcizia (despre care multI cred si astazi ca era corespondentul botezului in Vechiul Testament Col. 2:11-12) si respectarea legii lui Moise. Motivul principal de discordie consta, nu in pretentia iudaistilor conform careia aceste ?fapte ale Legii? constituiau unul din temeiurile mantuirii, ci in faptul ca, ei indemnau pe oameni la astfel de fapte, ca o conditie a mantuirii lor.

Pavel a vazut si Scripturile ne invata limpede ca, cel ce crede ca isi castiga mantuirea, fie ea si partial, prin respectarea Legii lui Dumnezeu, nu face altceva decat sa respinga crucea lui Hristos.  Daca trebuie sa umplem cu faptele noastre bune un gol cat de mic, atunci ramanem tot pierdutI in pacat (Isa. 64:4). Noi trebuie sa avem incredere in Hristos pentru totul sau pentru nimic. Credinta partiala in Hristos este insasi esenta necredintei. Optiunile sunt, fie sa pazim absolut toate poruncile, fie sa acceptam darul fara plata al harului, prin jertfa de pe cruce. Altfel, este ca si cum ai pretinde ca trebuie  tu insuti sa termini lucrarea lui Hristos, prin respectarea Legii.

Pavel s-a exprimat cu tarie impotriva acestei indrazneli: ?Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi. RamanetI dar tari, si nu va plecatI iarasi sub jugul robiei. Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va vetI taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. SI marturisesc iarasi  inca odata oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. Voi, care voitI sa fitI socotitI neprihanitI prin Lege, v-atI despartit de Hristos; atI cazut din har?(Gal. 5:1-4. Cu alte cuvinte, persoana respectiva trece de sub har in imperiul faptelor legii.

            Semanatorule:

1)      Cauta sa demonstrezi mereu ca, unica alternativa a Evangheliei harului lui Hristos este perfectiunea - o ?misiune imposibila?! (Mat.5:48; Iac.2:10; Gal.3:10).

2)      Demonstreaza semnificatia pasajelor Ioan 5:39-40; Ioan 6:28-29; Isa. 64:6; 1 Per.2:24; Isa.53.

(2)    DEOSEBIRILE CLARE DINTRE INDREPTATIRE, SFINTIRE SI GLORIFICARE

Trebuie intelese bine deosebirile dintre cele trei etape ale ?mantuirii? (trecut, prezent si viitor), numite respectiv: indreptatire , sfintire si glorificare. In stransa legatura cu aceste etape sunt ?ispasirea, reannoirea si infierea?.

(a)    ISPASIREA  -  apare in Noul Testament de trei ori (Rom.3:25; 1 Ioan 2:2;  4:10) si inseamna un act prin care se asigura indepartarea nemultumirii (si instrainarii provocate de pacatul nostru), prin impacarea infaptuita  de Hristos la cruce.

Dumnezeu                            Dumnezeu        

(Dragoste)                             (Dragoste)

(Manie)                                 (Manie)

I S P A S I R E

(Mila)

Pacatosul  - Rom.1:18           Pacatosul - Rom.3:25

CONDAMNARE                    INDREPTATIRE

(b)    REINNOIREA - apare ca atare numai de doua ori (Mat. 19:28; Tit 3:5), desi conceptul reapare in repetate randuri exprimat prin nascut din nou, fiinta noua, faptura noua si inseamna un act al lui Dumnezeu, prin care se insufla omului principiul vietii noi si se sfinteste dispozitia sufleteasca dominanta (Ioan 3:3-8; Ez. 36:26-28; 1 Cor.2:14-15; Efes.2:5-6; 2 Cor. 5:17; Efes.2:10; Ioan 1:13; 1 Cor12:3; Iac. 1:18; Rom.9:16). In ultima instanta, toate formele de sacramentalism atribuie reinnoirea, botezului in apa, de aceea sectele sustin ca trebuie sa faci sau sa ti se faca ceva pentru reinnoire, in loc sa se faca referire numai la Hristos. (Se vede ca majorotatea sectelor cred ca sangele lui Hristos se gaseste ?in apa?).

(c)    INDREPTATIREA -  o definitie formala este ?acel act legal sau judiciar al lui Dumnezeu prin care il declara pe pacatos drept, pe baza desavarsitei dreptatI a lui Isus Hristos.

Legea - poruncile prin care Dumnezeu Isi dezvaluie caracterul Sau moral si etalonul propriu de dreptate (sfintenie).

NOTA - Pentru toate sectele indreptatirea trebuie bine delimitata de sfintire. Biserica romano-catolica, biserica lui Hristos, biserica Adventista de ziua a saptea, Armstrongismul, Mormonismul, etc. au confundat din punct de vedere istoric indreptatirea cu sfintirea. Cu toate ca sunt inseparabil legate, indreptatirea conduce intotdeauna spre sfintire, sfintirea neducand NICIODATA la indreptatire, cum sustine doctrina eretica a sectelor.

Aminteste-ti sa construiesti corect aceste diagrame, pentru a face distinctie intre fapte si harul lui Dumnezeu.

 TERMENUL ?MANTUIRE? ARE IN BIBLIE UN SENS LARG:

 Planul  etern  al  lui  Dumnezeu

Cunoscut dinainte                          - ?iubit dinainte?

Predestinat                                    - ? prescris?

                Infaptuirea acestui plan

Chemat                                         - efectiv

Indreptatit                                     - prin credinta

Slavit                                            - cu certitudine

(2)  In sensul sau primar, indreptatirea se refera la comuniunea noastra cu Dumnezeu si la starea noastra dreapta. Comuniunea adevarata s-a pierdut prin pacat, in trei privinte: vina, condamnare si despartire (Gen. 3). Indreptatirea este actul de restabilire a comuniunii cu Dumnezeu. Daca urmarim Rom. 8:29-39, aflam ce propovaduieste Pavel, cu privire la problema mantuirii si cum cele trei aspecte ale comuniunii noastre cu Dumnezeu s-au restabilit, prin indreptatire.

(a)    stergerea vinei pentru totdeauna, prin asumarea dreptatii lui Hristos (a supunerii Lui) (Rom. 8:33) ?Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu?? vezi si Rom. 5:18-19.

(b)    suprimarea condamnarii pentru totdeauna, prin darul iertarii (Rom. 8:34) ?Cine-I va osandi?? cf. Rom.5:16-17.

(c)    inlaturarea definitiva a despartirii (de Dumnezeu) , prin restabilirea comuniunii personale cu Dumnezeu (Rom. 8:35) ?Cine ne va despartI pe noi???

(3)    Temelia Indreptatirii

(a)    Din punct de vedere pozitiv, temelia sau temeiul suprem al indreptatirii noastre il constituie hotararea  de a-L alege pe Dumnezeu (Ioan 1:12-13, Fapt. 13:48; Rom.9:16, 8:30). Fundamentul sau temeiul nemijlocit al indreptatirii noastre, prin harul lui Dumnezeu, il constituie viata lui Isus, traita in desavarsita supunere , moartea si invierea Sa. (Dreptatea Sa fara de pata, meritul persoanei Sale divine si lucrarea Sa ispasitoare si rascumparatoare constituie temelia indreptatirii noastre. Suntem indreptatItI prin Sangele Lui - Rom. 5:9. Dreptatea Lui ne este socotita noua (Rom. 4:6; 1 Cor. 1:30; 2 Cor. 5:21).

(b)    Din punct de vedere negativ, este absolut imposibil ca faptele omului sa constituie baza indreptatirii pentru a dobandi mantuirea, caci prin puterile noastre ne este imposibil sa realizam ceea ce cere Dumnezeu de la noi - respectarea Legii intru totul (Rom. 3:28; Gal. 2:16; Iac. 2:10; Gal.3:10).

(c)    Aminteste-i mereu sectantului ca la baza celor sustinute de noi este Scriptura, si anume, invatarea sistematica, contextuala a Bibliei, nu doar folosirea unui text biblic pentru o simpla exemplificare. De exemplu, Epistolele catre Romani si Galateni trebuie citite cu multa atentie.

(d)    In Epistola catre Romani, Pavel construieste sistematic doctrina fundamentala a credintei noastre.

(1)    1:18 pacatosenia omului si dreapta manie a lui Dumnezeu;

(2)     1:18 - 3:23  toti oamenii sunt pacatosi si condamnatI pe drept in fata lui Dumnezeu, in firea lor pacatoasa;

(3)    3:20 pana la cap.5, Pavel explica clar, modul in care omul este indreptatit inaintea lui Dumnezeu;

(4)     cap.6-8, explica maniera in care Dumnezeu trateaza pacatosenia omului (sintirea omului).

(e)    Soate in evidenta urmatoarele: dreptatea justificatoare nu este rezultatul supunerii noastre fata de Lege sau pazirea poruncilor, ci este un dar de la Dumnezeu (Filip.3:9; Efes.2:4-9).

NOTA:

        Semanatorule - cand vorbesti unei persoane despre indreptatire, revino mereu la problema celor doua optiuni:

1.      Misiune imposibila - supunerea totala fata de Dumnezeu;

2.      Misiune posibila - supunerea totala lui Hristos - darul (harul) primit numai prin credinta.

Recapitulare

Indreptatirea se intemeiaza pe trei mari tranzactii, care-si au radacina in lucrarea rascumparatoare a lui Hristos.

1.      Viata desavarsita a lui Hristos, fara de pacat si in totala supunere fata de Legea lui Dumnezeu (unicul etalon al lui Dumnezeu), ne-a fost socotita (atribuita) prin credinta.  Dumnezeu accepta sa ne declare dreptI, in virtutea supunerii lui Hristos in locul nostru (Rom. 5:18).

2.      Viata noastra plina de pacat si vina a fost  pusa in sarcina lui Hristos, care a luat asupra Lui, in locul nostru blestemul Legii (2 Cor.5:21; Gal.3:13).

3.      Prin invierea din mortI a lui Hristos, Dumnezeu Tatal a demonstrat ca accepta supunerea  lui Hristos (ultimul Adam) si, prin aceasta, temelia indreptatirii noastre (Rom. 4:2).

d)      INFIEREA - Actul de har prin care Dumnezeu instituie o legatura filiala cu pacatosii indreptatItI si in temeiul careia, iI priveste si iI trateaza ca pe proprii Lui copii, in virtutea implinirii de catre Hristos, a rolului de Fiu mesianic. In cadrul acetei legaturi filiale, Dumnezeu acorda copiilor Lui toate privilegiile, binecuvantarile si raspunderile inerente pozitiei de fiu (Rom. 8:15-16; Gal.4:5; Efes.1:5). Aceasta are loc in trei etape:

(1)    Starea prezenta la convertire (Ioan 1:12; Rom.8:14-15; Efes.1:5-6; 3:26; 4:5-7);

(2)    Reconstruirea (transformarea finala) la a doua Sa venire, a trupurilor pacatoase ale sfintilor, in trupul plin de slava al lui Hristos.

(3)    Manifestarea in fata lumii a  starii de fiu, rascumpararea  si instalarea noastra ca mostenitori ai cerul si pamantului nou (Rom.8:19-21; 1 Ioan 3:1-2).

SemnificatIa infierii noastre este ca la indreptatire (numai si numai prin credinta), starea noastra se schimba pentru totdeauna. Suntem infiatI si intram in familia lui Dumnezeu. Daca pacatuim, comuniunea noastra cu Dumnezeu poate sa slabeasca , dar ramanem pentru totdeauna membrii ai familiei Lui, cu toate indatoririle, privilegiile si drepturile copiilor Lui.

         (e)  SFINTIREA - este dovada sau rezultatul reanoirii si indreptatirii. ?Acea operatie continua si plina de har, prin care Duhul Sfant il curata pe pacatos de pacatul cel poluant, iI reanoieste intreaga fire dupa chipul lui Dumnezeu si iI da posibilitatea sa faca fapte bune? (Westminister Confession of Faith).   

Sfintirea este lucrarea progresiva a vietii noi, insuflata de Duhul Sfant la reanoire.  NU FAPTELE CELE BUNE IL FAC PE OM DREPT IN OCHII LUI DUMNEZEU, CI OMUL DREPT ESTE CEL CARE FACE FAPTE BUNE.

Asa cum am accentuat in repetate randuri, sectele prezinta un plan de mantuire bazat pe faptele noastre bune, pe cat de buni devenim - ele nu inteleg reanoirea, indreptatirea si infierea.

Ceea ce ele inteleg este, mai ales, ca Isus a murit pentru a rascumpara pacatul stramosesc, stergand astfel pacatele trecute si facand sa patrunda harul in viata noastra (ca dintr-un fel de rezervor incarcat cu har);  cu ajutorul Lui Dumnezeu putem si trebuie sa devenim tot mai sfintI, iar la urma Dumnezeu va determina masura credintei noastre si ne va accepta sau ne va respinge.

Ce este rau in aceasta?  Doar este aceeasi idee a desavarsirii. Dumnezeu, din pricina caracterului Sau sfant si a justetei divine, nu poate schimba conditiile. ?Voi fitI dar desavarsitI, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit? (Mat. 5:48). ?Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului ? Caci totI au pacatuit, si sunt lipsitI (ad litteram: sunt in continuare lipsitI) de slava lui Dumnezeu? (Rom. 3:20, 23; Iac. 2:10; Gal.3:10).

(1)    Sfintirea nu este niciodata baza mantuirii, dar este inseparabil legata de indreptatire. Mantuirea, care este mostenirea noastra de la Dumnezeu, in calitate de fii ai SaI, este atat un dar cat si o datorie.  In Scriptura, indemnurile cu privire la modul in care sa actionam si sa ne traim viata cea noua ca slujitori ai lui Hristos, vin imediat dupa pasajele despre indreptatire.

              Indreptatire                                               Sfintire

                ?dar?                                                       ?datorie?

              (?indicativ?)                                               (?imperativ?)

              ?roade bune?                                             ?fapte bune?

              declaratie (Gal.5:19-24)                           indatorire (Gal.5:26)

Dar, sa va amintitI intotdeauna ca sfintirea este rezultatul faptului ca Il avem in noi pe Hristos - un Duh Sfant suveran, care ne misca si ne transforma (Ex. 36:26-28; 2 Cor.3:18).                

(2)    Sfintirea devine dovada indreptatirii noastre si astfel, a mantuirii. Impresia pe care o au sectele despre doctrina indreptatirii, numai si numai prin credinta in Hristos este ca ?omul este mantuit orice ar face el; deci poate face tot ce doreste.? DAR nu aceasta este pozitia noastra sau a Bibliei. Noi credem ca omul este mantuit numai prin credinta, dar nu printr-o credinta care ramane singura. Prin reanoire avem datoria de ?a lucra pentru mantuirea noastra? (sfintirea noatra) neuitand nici o clipa caci ?Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea? (Fil. 2:12-13). ?Iata la ce lucrez eu, si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie in mine? (Col. 1:29; vezi Gal. 2:20; Fil.4:13).

(3)    In momentul mantuirii  suntem sfintItI, prin prezenta Duhului Sfant in noi (Tit 3:5-7), pentru ca viata si dreptatea lui Hristos, trec asupra noastra. Totusi sfintirea are un efect continuu.

ASPECTUL  INTREIT  AL  SFINTIRII

Sfintirea este descrisa ca dezbracarea de omul cel vechi si imbracarea in omul cel nou (Efes. 4:20-24) sau transformare. Din cauza ca omul cel vechi continua sa fie prezent sau datorita faptului ca ramasite ale naturii noastre vechi continua sa actioneze in noi, Domnul ne indeamna si ne povatuieste fara incetare, cam asa: ?daca cineva ma traieste pe Mine, va pazi poruncile Mele.?

Sfintirea este schimbarea produsa in firea omului de catre Duhul Sfant, atunci cand omul asculta de poruncile lui Dumnezeu. ?Daca stitI ca El este neprihanit, sa stitI si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El? Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu? (1 Ioan 2:29; 3:9).

(4)    Este foarte important sa notam ce intelegem din Romani 6:14. Aici se afirma ca am fost salvatI de sub pedeapsa Legii, trecand de la moarte la viata, precum si de continua irosire a vietii, cauzata de pacat, in timpul existentei noastre de muritori.

Legea in ea insasi este sfanta si de folos pentru crestin, fiind etalonul vietii sfinte, dupa care ne calauzim in pregatirea pentru indreptatire.  Suntem mantuitI prin Lege - ca sa ne supunem ei. Legea este privita acum ca, legea Duhului Sfant si a vietii si nu ca legea pacatului si a mortii (Rom.3:31; 7:12; 8:1-2; 1 Cor.9:21; Evr.10:14-18).

Dumnezeu ne-a chemat pentru faptele bune pregatite de El mai dinainte (Efes. 2:8-10; Tit 2:7; 2:14; 3:8; 3:14). Este important sa intelegem acest principiu, pentru a putea da un raspuns, cu privire la sensul pasajelor referitoare la credinta si fapte, staruinta pana la sfarsit si judecata conform faptelor noastre (Mat.24:13; Col.1:23; Evr.3:14; Apoc.2:10; Mat.16:27; 25:31-46; Ioan 5:28,29; Rom. 2:5-8; 1 Cor.3:12-15; 2 Cor.5:10; Gal.6:29; Efes.6:8; Apoc.2:23; 20:12.13).

(5)    Dovada indreptatirii.  Unul dintre principiile fundamentale ale vietii crestine este acela conform caruia pozitia determina practica.  Daca suntem cu adevarat indreptatItI, in viata noastra vor exista dovezi ale faptelor bune, ca urmare a legaturii organice inseparabile dintre indreptatire si sfintire. Din cauza ca in cadrul Bisericii exista membrii falsi si ca sunt crestini care neglijeaza maturizarea spirituala, Dumnezeu ne previne sau ne testeaza prin diferite pasaje din Scriptura: ?CautatI cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra? (2 Pet.1:10).  ?Pe voi insiva incercatI-va daca suntetI in credinta. Pe voi insiva cercetatI-va. Nu recunoastetI voi ca Isus  Hristos este in voi?? (2 Cor. 13:5). Cum ne testam, cum ne verificam credinta? Romani 8:6-17; 1 Ioan 5:11-13; 4:2; 4:14-15; 5:1; 2:22-23; 2:3; 5:7.

Acestea sunt pasaje indreptate spre vointa noastra. Din cauza pasajelor enumerate mai sus, referitoare la ?staruinta pana la sfarsit? si a altora cum ar fi: Evr.6:3; 10:26,29; 2 Pet.2:20-22; Ioan 15:2; etc., toate sectele cred ca ne putem pierde mantuirea (ca pedeapsa pentru pacatele noastre). De aceea, ele sustin in mod consecvent ca trebuie sa actionam noi insine ca sa ne pastram mantuirea. Exista totusi si unele biserici crestine ortodoxe, care se apropie in mod periculos de aceasta pozitie.

Pentru a intelege cum stau lucrurile, Scriptura ne vorbeste despre doua grupari de oameni, reprezentatI prin: graul (adevaratii credinciosi) si neghina ( crestinii religiosi, dar care nu sunt mantuitI). Adevaratii credinciosi raspund cum se cuvine la porunci si avertismente (2 Tim. 3:16), dar ceilaltI se poticnesc si se pierd. Exemple: Ioan 6:60-66; in special vers.64 si 1 Ioan 2:19. De asemenea, Evrei 3:12 - 4:2 si 6:3-6,7-9. Avertismentele si indrumarile sunt mijloacele prin care Dumnezeu ne ajuta sa ne pastram in credinta adevarata, slujind si procesului de sfintire.

Din: Studii despre ispasire,  de Dr.Robert Morey

f)       GLORIFICAREA -  este starea de glorificare in care realizam desavarsirea vietii noastre vesnice, la venirea din nou a lui Hristos; atunci, trupul noastru corupt (de slabiciunea pacatului) va fi schimbat intr-un trup natural, care se va imbraca in nemurire si va traI in cerul si pamantul nou, in perfecta armonie cu Dumnezeu, dezlegat de pacat, de Lege si de moarte (1 Cor.15; Apoc. 21).

Site designed by Brad Blan. Copyright © 2003 Watchman Fellowship of Romania. All rights reserved.